Si Papufini se ascunse sub batista.

Vara e foarte departe si foarte moarta, iar liceul deja si-a intins ignorant incheieturile imbatranite spre a fi sarutate. Cu sila si putin scuipat pe buze, ca toti elevii cuviinciosi, ii prind mainile imbatranite si-i aduc un ultim omagiu. E pe moarte, usoara sa-i fie tarana.

Bianca spune ca-i va fi dor de el si ca merita incuiat dupa gratii, sa-l scoti la vedere cand te mai intreaba vreun curios de vremuri vechi. Spune ca ‘n-o sa uite, nu-nu; mai degraba isi uita numele’ si ca ‘toti zic ca liceu-i cel mai tare’. Spune ca de mic copil isi dorea sa fie liceana si adolescent cu probleme de personalitate, ca o sa-si priveasca intreg trecutul prin prisma liceului. E-o adolescenta constienta de viitor, imi zice.

Andreea imi zice ca vine facultatea, si-apoi masterul si-apoi slujba si-apoi familia si-apoi viata. Ca la facultate-i mai frumos si oamenii-s mai preocupati de cele importante si poti sa devii un complet alt om, ca poti sa-ti traiesti propriul vis american si ca nimic nu mai e imposibil. Ea o sa gaseasca leacul pentru cancer. Si o sa cloneze mancare pentru lumea a 3a, sa-mi gasesc si eu ceva de facut.

Alta Andreea imi spune ca nu stie pe unde s-o ia, ce piatra sa ocoleasca. Sa nu mai vorbim de orisicare decizie, altfel intra in panica.

Raluca imi spune ca trebuie sa invete si ca n-are timp acum de discutii, dar imediat ce termina,  o sa ma invete biliard.

Dragos imi spune ca Romania e de tot [ ]ul. Cel mai patriot om pe care-l cunosc.

Daniel spune ca ii e indiferent. Din partea lui, poate sa crape pamantul. E un sentimentalist.