April.

Mie mi s-a dat luna noiembrie, pe care o impart sarguincios si fara ciuda cu alte cateva milioane de persoane. Noiembrie e luna care tatoneaza timid perioada sarbatorilor, cu mici artificii de vant sfaramat si frunze vestejite in namol de ploaie, deseori confundata cu sentimentul diminetii de iarna, cruda si astringenta. In noiembrie ti se permite un ultim rasuflu, urmat de un prim oftat. _{(Dar ce vorbesc? Iubeam decembrele.)} In noiembrie te ineci ca intr-o apa statuta, cu sila. Altii, mai luminati, se imbie cu mirosul de scortisoara prematur. M-a bucurat noiembrele in fiecare an, cu un alt luciu, alta gesticulatie, alte suflete industriale dar eu una, m-am imbatat destul cu numele poetic de moarte a tomnii, mi-a ajuns. Mi-au ajuns si cele cateva persoane pe care le cunosc si care sunt in aceeasi barca melancolica. Mi-ar fi placut aprilie, zi de primavara, pe care sa n-o impartasesc cu nimeni. Sau ianuarie. Ianuarie-i luna frumoasa, inima iernii, dar prea dupa Craciun, prea dupa bucurie si somn tarziu asa ca o categorisesc si pe ea sub ‘melancolic’, sau ’singuratic’, sau ‘au disparut toti de sub umbrela’.

Din colectia mea, doar aprilie imi lipseste. Am si mai si martie, septembrie, februarie, august, toate. Toate, in afara de aprilie. Miez de nuca frageda.
Imi joaca mintea pe aprilie, cu nume de primavara si accente buclate de vreme. In aprilie poti sa-ti porti coatele la vedere si sa dai cu banul, sa vorbesti cu cata caldura vrei, nimeni nu duce lipsa. Sa cutreieri parcuri, sa te-ntinzi mai mult decat ti-e plapuma si sa zgarii ganduri prin garduri. Uneori mai poti sa si lovesti sine de tren cu constiinta curata.

Sa vina si april, dupa ce-mi trece dorul de novembre.