PENTRU CA AM CHEF DE CAPS.

Si de voi! Mai tineti minte cand eram copii si voi aruncati cu visine in gardurile sidefate ale mosilor Iftimie? N-am cunoscut in viata mea un mos Iftimie.
Nostim, nostim! Dar adoram visinele coapte spre asfintit si voi le iroseati ca sa va bateti joc de 2 mosi imaginari. (folie.)

Petit.
Caps-ul l-am urat, dintotdeauna. Oribil, grotesc si de prost gust. Ca siropul de martipan in plina primavara, dar astazi E. mi-a marturisit ca-i place martipanul in toate cele 4 anotimpuri. Neghiobia, bat-o vina! (a se adora neghiobia inocenta.)

Noir.
A murit de inima rea. E drept, va spun, s-a molipsit de la mosul Iftimie si i s-au innegrit arterele cu fiecare gutuie mancata (ca apoi arunca cotoarele peste tot covorul, nu mai spun). N-a fumat niciodata ca sa nu-si strice plamanii, doar trebuia sa respire. De inima n-a avut nici grija si nici nevoie. Intr-un final, dupa ce i-au inmuiat-o in clor de mai multe ori ca s-o curete cum spune in manual, i-au rupt-o, fisurat-o. Se slabise dupa atata clor tesatura si la prima zduncinatura, inima a luat-o la vale din piept si s-a rostogolit langa cotoarele de gutui. Totul e bine, cand se termina cu bine. Dar inima era rea, asa ca a continuat sa bata in ciuda coastelor strivite de implozie.
_{(oublie moi.)}