S-a lasat frigul,

si uite cum ne-a uitat lumea pe rafturi, langa carti citite de fatada si vaze cu flori artificiale, pitite langa Biblii prafuite, traduse in limba romana. Asa de lina a fost trecerea, incat uneori ma intreb unde s-au dus zilele si pe unde am aruncat monedele noastre de cea mai mica valoare, valoare mai mare decat a visurilor tuturor laolalta. Valoare de-nceput.

Ei poarta sacouri si geci si pulovere groase si se falesc cu fulare si esarfe si palarii si caciuli. Nu inca, inca mai ploua pe strazile lor si-ale voastre.
De-ar razbi printre scari si jobenuri, ne-ar fi mai usor sa ne trecem existenta in tacere si tihna prin probe de spini. A intepeni.

Intepenesc zambete si gatul se clatina mai des, mai vulgar, mai permisiv.  Pe tine te-am pierdut, asa ca ne imbracam cu cea mai veche toala si purtam aere aristocratice. Asa-i frumos, ma crezi? Ne crezi, pentru ca ne prefacem ca intelegem tot si toate si carunte si marunte, cu venirea tomnii si miros.de.liliac.

Dupa ce descoperi ca ametesti invartindu-te pe loc, in loc, langa loc, te invitam sa ne vizitezi si sa ne lasi impresii de clovn mohorat, ca doar asta esti si asta suntem, dar suntem fericiti si concesivi, credem cu tarie in tarie si tamaie. Si te iubim, iubim, iubim! Va iubim! Sunteti toti asemenea ingeri. Si va-mbratisez, alint, mestec cu drag (rup sarcasmu-n doua in epistole acrite cu lamaie).

S-a lasat frigul si ambrozia mucegaieste in camara.