ceci n’est pas une pipe

Autorul a cincisute optzeci de acte sacramentale, intermedii şi alte opere minore orbeşte sufletul, înfiinţat în ianuarie 1990, la Iaşi.

De remarcat că un element caracteristic lui poate fi numit inutil după expirare si in timpul consumului, dacă nu se face cu moderatie. Ca de exemplu: s-a prezentat opera „Carmina Burana” de Carl Orff, iar postasii au iesit din sală. Sau: o navetă spaţială este un vehicul spaţial reutilizabil, care, după o misiune spaţială, se întoarce pe Pământ precum un avion, după care va fi aruncată la gunoi.

Si Papufini se ascunse sub batista.

Vara e foarte departe si foarte moarta, iar liceul deja si-a intins ignorant incheieturile imbatranite spre a fi sarutate. Cu sila si putin scuipat pe buze, ca toti elevii cuviinciosi, ii prind mainile imbatranite si-i aduc un ultim omagiu. E pe moarte, usoara sa-i fie tarana.

Bianca spune ca-i va fi dor de el si ca merita incuiat dupa gratii, sa-l scoti la vedere cand te mai intreaba vreun curios de vremuri vechi. Spune ca ‘n-o sa uite, nu-nu; mai degraba isi uita numele’ si ca ‘toti zic ca liceu-i cel mai tare’. Spune ca de mic copil isi dorea sa fie liceana si adolescent cu probleme de personalitate, ca o sa-si priveasca intreg trecutul prin prisma liceului. E-o adolescenta constienta de viitor, imi zice.

Andreea imi zice ca vine facultatea, si-apoi masterul si-apoi slujba si-apoi familia si-apoi viata. Ca la facultate-i mai frumos si oamenii-s mai preocupati de cele importante si poti sa devii un complet alt om, ca poti sa-ti traiesti propriul vis american si ca nimic nu mai e imposibil. Ea o sa gaseasca leacul pentru cancer. Si o sa cloneze mancare pentru lumea a 3a, sa-mi gasesc si eu ceva de facut.

Alta Andreea imi spune ca nu stie pe unde s-o ia, ce piatra sa ocoleasca. Sa nu mai vorbim de orisicare decizie, altfel intra in panica.

Raluca imi spune ca trebuie sa invete si ca n-are timp acum de discutii, dar imediat ce termina,  o sa ma invete biliard.

Dragos imi spune ca Romania e de tot [ ]ul. Cel mai patriot om pe care-l cunosc.

Daniel spune ca ii e indiferent. Din partea lui, poate sa crape pamantul. E un sentimentalist.

Te stiu de undeva?

Absurd, ma invart in cercuri de obicei. Dar mai stii?

“coautorii unui gigantic roman de Dostoievski care are în rolul principal clovni”.

Poate ca e din cauza ca e proaspat asternut in memorie de-l glorific atat, dar un singur cuvant imi vine in minte si acela e “balsam”.

(caluseii)

‘ce naiv
nainte de-a muri mult se codeşte.’

(Rilke)

oase de frantuz

De catva timp imi stau la inima francezii. De-o fi mirosul de cloroform, parfumul ieftin cu urme de mosc si vanilie, palaria purtata cu zambete elastice pe bareta sau rujul sangeriu care imi fastaceste o sclipire pe fata, mi-e indiferent. Uneori nu-i nimic: un studiu de comportament uman.

Dar mie-mi plac francezii si tot ce se impiedica printre ei. Vorbesc de Franta simbolismului, de Franta lui Tzara si-a curentului Dada, de Franta fotografiei, a lui Van Gogh si a lui Dali, Baudelaire, Hugo, Moliere si desigur, de l’esprit d’escalier.

Nu-mi plac. Sunt prea siguri pe ei, prea constienti de fascinatia pe care o provoaca, prea nepoliticosi, mandri, pusi la punct cu moda, romantici, prea cu baghete si croissante. Undeva prin lista asta as putea trage o linie si as putea sa afirm ca francezii generalizati sunt prea ad litteram. Exact cum te-ai astepta sa fie un francez. (Si nici lui Rilke nu-i placeau.)

Imi plac. Sunt diferiti, interesanti, au atitudine ( si oase si culori si piele si ceasuri de mana! ), sunt irascibili, dau pe-afara de viata, inspira si expira un fals atat de convingator ca sensurile isi pierd importanta si ramane doar suprafata brazdata cu impresii de realitate inradacinate atat de adanc incat .explodeaza. , si inteleg arta! Iar daca n-o inteleg, se prefac bine. Imi place limba franceza – atat de mieroasa incat ii poti anticipa cleiul pe buze. Are un sarm fragil si intim si te invaluie intr-o atmosfera familiara de ai imbratisa pe toti si toate si ti-ai da drumul si-ai cadea, stiind ca cineva te va prinde. Iar necazurile si amarul suna ca un alint in franceza, ca un cantec de leagan ruginit pe do re si, ca o mizerie curata in adancuri. Aproape ca te-ai indragosti de omenire din nou.

1 din 10 felinare lumineaza,

si asta este adevarul strazii mele.

April.

Mie mi s-a dat luna noiembrie, pe care o impart sarguincios si fara ciuda cu alte cateva milioane de persoane. Noiembrie e luna care tatoneaza timid perioada sarbatorilor, cu mici artificii de vant sfaramat si frunze vestejite in namol de ploaie, deseori confundata cu sentimentul diminetii de iarna, cruda si astringenta. In noiembrie ti se permite un ultim rasuflu, urmat de un prim oftat. _{(Dar ce vorbesc? Iubeam decembrele.)} In noiembrie te ineci ca intr-o apa statuta, cu sila. Altii, mai luminati, se imbie cu mirosul de scortisoara prematur. M-a bucurat noiembrele in fiecare an, cu un alt luciu, alta gesticulatie, alte suflete industriale dar eu una, m-am imbatat destul cu numele poetic de moarte a tomnii, mi-a ajuns. Mi-au ajuns si cele cateva persoane pe care le cunosc si care sunt in aceeasi barca melancolica. Mi-ar fi placut aprilie, zi de primavara, pe care sa n-o impartasesc cu nimeni. Sau ianuarie. Ianuarie-i luna frumoasa, inima iernii, dar prea dupa Craciun, prea dupa bucurie si somn tarziu asa ca o categorisesc si pe ea sub ‘melancolic’, sau ’singuratic’, sau ‘au disparut toti de sub umbrela’.

Din colectia mea, doar aprilie imi lipseste. Am si mai si martie, septembrie, februarie, august, toate. Toate, in afara de aprilie. Miez de nuca frageda.
Imi joaca mintea pe aprilie, cu nume de primavara si accente buclate de vreme. In aprilie poti sa-ti porti coatele la vedere si sa dai cu banul, sa vorbesti cu cata caldura vrei, nimeni nu duce lipsa. Sa cutreieri parcuri, sa te-ntinzi mai mult decat ti-e plapuma si sa zgarii ganduri prin garduri. Uneori mai poti sa si lovesti sine de tren cu constiinta curata.

Sa vina si april, dupa ce-mi trece dorul de novembre.

PENTRU CA AM CHEF DE CAPS.

Si de voi! Mai tineti minte cand eram copii si voi aruncati cu visine in gardurile sidefate ale mosilor Iftimie? N-am cunoscut in viata mea un mos Iftimie.
Nostim, nostim! Dar adoram visinele coapte spre asfintit si voi le iroseati ca sa va bateti joc de 2 mosi imaginari. (folie.)

Petit.
Caps-ul l-am urat, dintotdeauna. Oribil, grotesc si de prost gust. Ca siropul de martipan in plina primavara, dar astazi E. mi-a marturisit ca-i place martipanul in toate cele 4 anotimpuri. Neghiobia, bat-o vina! (a se adora neghiobia inocenta.)

Noir.
A murit de inima rea. E drept, va spun, s-a molipsit de la mosul Iftimie si i s-au innegrit arterele cu fiecare gutuie mancata (ca apoi arunca cotoarele peste tot covorul, nu mai spun). N-a fumat niciodata ca sa nu-si strice plamanii, doar trebuia sa respire. De inima n-a avut nici grija si nici nevoie. Intr-un final, dupa ce i-au inmuiat-o in clor de mai multe ori ca s-o curete cum spune in manual, i-au rupt-o, fisurat-o. Se slabise dupa atata clor tesatura si la prima zduncinatura, inima a luat-o la vale din piept si s-a rostogolit langa cotoarele de gutui. Totul e bine, cand se termina cu bine. Dar inima era rea, asa ca a continuat sa bata in ciuda coastelor strivite de implozie.
_{(oublie moi.)}

S-a lasat frigul,

si uite cum ne-a uitat lumea pe rafturi, langa carti citite de fatada si vaze cu flori artificiale, pitite langa Biblii prafuite, traduse in limba romana. Asa de lina a fost trecerea, incat uneori ma intreb unde s-au dus zilele si pe unde am aruncat monedele noastre de cea mai mica valoare, valoare mai mare decat a visurilor tuturor laolalta. Valoare de-nceput.

Ei poarta sacouri si geci si pulovere groase si se falesc cu fulare si esarfe si palarii si caciuli. Nu inca, inca mai ploua pe strazile lor si-ale voastre.
De-ar razbi printre scari si jobenuri, ne-ar fi mai usor sa ne trecem existenta in tacere si tihna prin probe de spini. A intepeni.

Intepenesc zambete si gatul se clatina mai des, mai vulgar, mai permisiv.  Pe tine te-am pierdut, asa ca ne imbracam cu cea mai veche toala si purtam aere aristocratice. Asa-i frumos, ma crezi? Ne crezi, pentru ca ne prefacem ca intelegem tot si toate si carunte si marunte, cu venirea tomnii si miros.de.liliac.

Dupa ce descoperi ca ametesti invartindu-te pe loc, in loc, langa loc, te invitam sa ne vizitezi si sa ne lasi impresii de clovn mohorat, ca doar asta esti si asta suntem, dar suntem fericiti si concesivi, credem cu tarie in tarie si tamaie. Si te iubim, iubim, iubim! Va iubim! Sunteti toti asemenea ingeri. Si va-mbratisez, alint, mestec cu drag (rup sarcasmu-n doua in epistole acrite cu lamaie).

S-a lasat frigul si ambrozia mucegaieste in camara.